Geneza 30-31

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Copiii lui Iacov

30 Când a văzut Rahela că nu face^(A) copii lui Iacov, a pizmuit^(B) pe soră-sa şi a zis lui Iacov: „Dă-mi copii ori^(C) mor!” ² Iacov s-a mâniat pe Rahela şi a zis: „Sunt eu oare^(D) în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?” ³ Ea a zis: „Iată roaba mea Bilha^(E); culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei^(F) şi să am^(G) şi eu copii prin ea.” ⁴ Şi i-a dat de^(H) nevastă pe roaba ei Bilha, şi Iacov s-a culcat cu ea. ⁵ Bilha a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov un fiu. ⁶ Rahela a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate^(I) şi mi-a auzit glasul şi mi-a dăruit un fiu.” De aceea i-a pus numele Dan (A judecat). ⁷ Bilha, roaba Rahelei, a rămas iar însărcinată şi a născut lui Iacov un al doilea fiu. ⁸ Rahela a zis: „Am luptat cu Dumnezeu împotriva surorii mele şi am biruit.” De aceea i-a pus numele Neftali^(J) (Luptele lui Dumnezeu). ⁹ Când a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa şi a dat-o^(K) lui Iacov de nevastă. ¹⁰ Zilpa, roaba Leii, a născut lui Iacov un fiu. ¹¹ „Cu noroc!” a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc). ¹² Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiu lui Iacov. ¹³ „Ce fericită sunt!” a zis Lea, „căci femeile mă vor numi^(L) fericită.” De aceea i-a pus numele Aşer (Fericit). ¹⁴ Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grâului, şi a găsit mandragore pe câmp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci, Rahela a zis Leii: „Dă-mi^(M), te rog, din mandragorele fiului tău.” ¹⁵ Ea i-a răspuns: „Nu-ţi ajunge^(N) că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?” Şi Rahela a zis: „Ei bine! Poate să se culce cu tine în noaptea aceasta pentru mandragorele fiului tău.” ¹⁶ Seara, pe când se întorcea Iacov de la câmp, Lea i-a ieşit înainte şi a zis: „La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.” Şi în noaptea aceea s-a culcat cu ea. ¹⁷ Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov al cincilea fiu. ¹⁸ Lea a zis: „M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.” De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire). ¹⁹ Lea a rămas iarăşi însărcinată şi a născut un al şaselea fiu lui Iacov. ²⁰ Lea a zis: „Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.” De aceea i-a pus numele Zabulon^(O) (Locuinţă). ²¹ În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina (Judecată). ²² Dumnezeu Şi-a adus aminte^(P) de Rahela, a ascultat-o şi a făcut-o să aibă copii. ²³ Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, şi a zis: „Mi-a luat Dumnezeu ocara^(Q)!” ²⁴ Şi i-a pus numele Iosif (Adaos), zicând: „Domnul^(R) să-mi mai adauge un fiu!”

Îmbogăţirea lui Iacov

²⁵ După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: „Lasă-mă^(S) să plec, ca să mă duc^(T) acasă, în ţara mea. ²⁶ Dă-mi nevestele şi copiii, pentru care ţi-am slujit^(U), şi voi pleca, fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.” ²⁷ Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine^(V) că Domnul m-a binecuvântat din^(W) pricina ta; ²⁸ hotărăşte-mi simbria^(X) ta şi ţi-o voi da.” ²⁹ Iacov i-a răspuns: „Ştii^(Y) cum ţi-am slujit şi cum ţi-au propăşit vitele cu mine, ³⁰ căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea a crescut mult şi Domnul te-a binecuvântat oriîncotro am mers eu. Acum, când am să muncesc^(Z) şi pentru casa mea?” ³¹ Laban a zis: „Ce să-ţi dau?” Şi Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi mai departe şi o voi păzi. ³² Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein şi pestriţ şi orice miel negru şi din capre tot ce este pestriţ şi sein. Aceasta^(AA) să fie simbria mea. ³³ Iată cum se va dovedi^(AB) cinstea mea: de acum încolo, când ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein şi pestriţ între capre şi negru între miei şi se va găsi la mine să fie socotit ca furat.” ³⁴ Laban a zis: „Bine! Fie aşa cum ai zis.” ³⁵ În aceeaşi zi, a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele seine şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele şi toţi mieii care erau negri. Le-a dat în mâinile fiilor săi. ³⁶ Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacov, şi Iacov păştea celelalte oi ale lui Laban. ³⁷ Iacov^(AC) a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despuiat de pe ele fâşii de coajă şi a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele. ³⁸ Apoi a pus nuielele pe care le despuiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca, atunci când vor veni să bea, să zămislească. ³⁹ Oile zămisleau uitându-se la nuiele şi făceau miei bălţaţi, seini şi pestriţi. ⁴⁰ Iacov despărţea mieii aceştia şi abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine şi bălţate. Şi-a făcut astfel turme deosebite, pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban. ⁴¹ Ori de câte ori se înfierbântau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele să zămislească uitându-se la nuiele. ⁴² Când oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari, pentru Iacov. ⁴³ Omul acela s-a îmbogăţit^(AD) astfel din ce în ce mai mult; a avut multe^(AE) turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.

Plecarea lui Iacov în Canaan

31 Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia^(AF) aceasta.” ² Iacov s-a uitat şi la faţa^(AG) lui Laban şi iată că ea nu mai^(AH) era ca înainte. ³ Atunci, Domnul a zis lui Iacov: „Întoarce-te^(AI) în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere, şi Eu voi fi cu tine.” ⁴ Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea la câmp, la turma lui. ⁵ El le-a zis: „După faţa tatălui vostru, văd^(AJ) bine că el nu mai este ca înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost^(AK) cu mine. ⁶ Voi înşivă ştiţi^(AL) că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. ⁷ Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece^(AM) ori mi-a schimbat^(AN) simbria, dar Dumnezeu nu i-a îngăduit^(AO) să mă păgubească. ⁸ Ci când zicea el: ‘Mieii pestriţi^(AP) să fie simbria ta’, toate oile făceau miei pestriţi. Şi când zicea: ‘Mieii bălţaţi să fie simbria ta’, toate oile făceau miei bălţaţi. ⁹ Dumnezeu a luat astfel^(AQ) toată turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie. ¹⁰ Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi erau bălţaţi, pestriţi şi seini. ¹¹ Şi Îngerul^(AR) lui Dumnezeu mi-a zis în vis: ‘Iacove!’ ‘Iată-mă’, am răspuns eu. ¹² El a zis: ‘Ridică ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe oi sunt bălţaţi, pestriţi şi seini, căci am^(AS) văzut tot ce ţi-a făcut Laban. ¹³ Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde^(AT) ai uns un stâlp de aducere-aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te^(AU), ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere’.” ¹⁴ Rahela şi Lea au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte^(AV) şi moştenire în casa tatălui nostru? ¹⁵ Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a^(AW) vândut şi ne-a mâncat şi banii? ¹⁶ Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.” ¹⁷ Iacov s-a sculat şi a pus pe copiii şi nevestele sale călări pe cămile. ¹⁸ Şi-a luat toată turma şi toate averile pe care le avea, turma pe care o agonisise în Padan-Aram, şi a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan. ¹⁹ Pe când Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii^(AX) tatălui său, ²⁰ şi Iacov a înşelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa. ²¹ A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut Râul^(AY) (Eufrat) şi s-a îndreptat spre muntele Galaad.

Urmărirea lui Iacov de către Laban

²² A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit. ²³ Laban a luat cu el pe fraţii săi^(AZ), l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns la muntele Galaad. ²⁴ Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis^(BA) lui Laban, Arameul, şi i-a zis: „Fereşte-te să spui o vorbă^(BB) rea lui Iacov!” ²⁵ Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul cu fraţii lui pe muntele Galaad. ²⁶ Atunci, Laban a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înşelat şi mi-ai luat fetele^(BC) ca pe nişte roabe luate cu sabia? ²⁷ Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înşelat şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cântecelor, în sunet de timpane şi alăută. ²⁸ Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut^(BD) nepoţii şi fetele! Ca un nebun^(BE) ai lucrat. ²⁹ Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău, dar Dumnezeul^(BF) tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută^(BG): ‘Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!’ ³⁰ Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat^(BH) dumnezeii mei?” ³¹ Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: „Am fugit, fiindcă mi-era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale. ³² Dar să piară^(BI) acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale, şi ia-ţi-l.” Iacov nu ştia că Rahela îi furase. ³³ Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două roabe, şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii şi a intrat în cortul Rahelei. ³⁴ Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic. ³⁵ Ea a zis tatălui său: „Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula^(BJ) înaintea ta, căci mi-a venit rânduiala femeilor.” A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii. ³⁶ Iacov s-a mâniat şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atâta înverşunare? ³⁷ Mi-ai scormonit toate lucrurile şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amândoi! ³⁸ Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile şi caprele nu ţi s-au stârpit şi n-am mâncat berbeci din turma ta. ³⁹ Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate^(BK) de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele. Îmi cereai înapoi^(BL) ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea. ⁴⁰ Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi fugea somnul de pe ochi. ⁴¹ Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit^(BM) paisprezece ani pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru turma ta, şi de zece ori mi-ai schimbat^(BN) simbria. ⁴² Dacă n-aş fi avut^(BO) cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme^(BP) Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu^(BQ) a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele, şi ieri noapte a rostit^(BR) judecata.” ⁴³ Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele sau pentru copiii lor pe care i-au născut? ⁴⁴ Vino să facem amândoi un legământ^(BS), şi legământul acesta să slujească de mărturie^(BT) între mine şi tine!” ⁴⁵ Iacov a luat^(BU) o piatră şi a pus-o ca stâlp de aducere-aminte. ⁴⁶ Iacov a zis fraţilor săi: „Strângeţi pietre.” Ei au strâns pietre şi au făcut o movilă, şi au mâncat acolo pe movilă. ⁴⁷ Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), şi Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei). ⁴⁸ Laban a zis: „Movila^(BV) aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine!” De aceea i-au pus numele Galed. ⁴⁹ Se mai numeşte şi Miţpa^(BW) (Veghere), pentru că Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul. ⁵⁰ Dacă vei asupri pe fetele mele şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine.” ⁵¹ Laban a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta şi iată stâlpul acesta pe care l-am ridicat între mine şi tine. ⁵² Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta ca să ne facem rău. ⁵³ Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece^(BX) între noi.” Iacov a jurat^(BY) pe Acela de care se temea^(BZ) Isaac. ⁵⁴ Iacov a adus o jertfă pe munte şi a poftit pe fraţii lui să mănânce; ei au mâncat şi au rămas toată noaptea pe munte. ⁵⁵ Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele şi i-a binecuvântat^(CA). Apoi a plecat şi s-a întors^(CB) la locuinţa lui.